Copacii goi sunt mângâiați de mâna
jilavă și cuprinsă de albeață
a cerului, iar toamna mai semeață
revine, când se-ncheie săptămâna.

Întregul târg e preschimbat la față,
forat, blocat, brăzdat cu anasâna
de primărie,-n luptă cu bătrâna
arhitectură, dis-de-dimineață.

Și-s razele ce-așteaptă în altare
să-nceapă sărbătoarea, iar afinii
tânjesc la ea și vin în număr mare,

buluc, spre coridoarele luminii,
din gropile orașului în care,
ca în capcane, pică pelerinii…