A mai venit o toamnă dându-și rost
Cu zarva ei prin lumea de sub stele
Și-am auzit azi-noapte cum au fost
Zvârlite-n vânt iluziile mele

Că încă n-am îmbătrânit de tot
Călătorind prin dor și ars de vară
Deși-s cărunte-oglinzile ce-mi pot
Înfrânge zâmbetul rămas afară

Deși-i strivită iarba prin grădini
De niște brume sure, supărate
Iar pomii parc-au prins din rădăcini
Reumatisme-n trunchiurile toate

Iar undeva pierdute-n negrul cer
Imense ciori pădurii-i dau târcoale
Le scârțâie aripile de fier
A greu, a-năbușiri și-a apăsare

Și-n ochii mei, cu prundul lor amar,
Se-nvolbură lumina și se strică
Prin lumea de sub stele-i toamnă iar
Se face lampa-n soare tot mai mică.