dacă eu țin capătul sforii în mâna dreaptă
iar cu stânga apuc scoarța celui mai apropiat copac
indiferent cine e omul atârnat de sfoară
prin rădăcina copacului
inima lui bate până în inima pământului

dar eu nu pot să țin capătul sforii
pe-aici copacii sunt atât de rari
te rog pe tine cel care ai ales atârnarea
alege o stâncă ea nu are mâini nu are teamă
și mai ales nu are ochi să vadă
cum inima unui om se desprinde de inima pământului

și ca să înțelegi că iubesc
hai să întindem această unică sfoară
peste punctul h al muntelui
să așteptăm cuminți
aripile albe
ale vulturului