Îmi strigi printre dinții încleștați în nimic

Cadru cu cadru ți se derulează iubirea
pe suprafața unei pietre șlefuite de timp
la poarta Paradisului

Boarfele...
ți s-au cuibărit
pe fundul rucsacului cu substantive
devenite osândă fără margini
în iubire și nebunie...
și le porți în spate
ca pe-o moarte scârbită de atâta chin de viață

Au fugit din Paradis pentru a muri în tine
boarfe zadarnice
care-au trecut granițele durerii
strivindu-și lacrimile în teascul inimilor
pe care le bei
ca pe cel mai bun vin franțuzesc
otrăvindu-ți fără știință clipele rămase
ce încă se mai luptă cu proiecția ultimei iubiri
pe suprafața unei pietre șlefuite în zadar
de blasfemia cuvintelor