terminațiile nervoase ale lui Dumnezeu ți se înfig în minte
axonii sunt plini de zeamă pe care plutesc corăbii
în josul mării marilor idei

ți se termină colțul de foaie pe care ai scris aceste
rînduri
iei o foaie nouă te sperie e prea plină de alb
să-l exprimi pe Dumnezeu să-l divizi la litere
ți se pare că toate ideile din lume au murit
ca un început de Nimic ce ți se înfige în ființă
ca lebăda trăindă
nu cîntă doar șoptește ochilor minunări
tăcerea ei te transformă în ucigaș
cîntecul ei să-ți umple auzul cu Dumnezeu