lui Ovidiu Crișan

volute de cântec din lanț dextrogir
coroana zilei de mâine sporește
cu mantia-n vânt poetul umbrește
oglinda nopții oarbe mai abitir

ogorul fără ploi vii nu rodește
iubirea lunii negre nu cere bir
cu smirnă aur cu tămâie și mir
Isus de pe cruce pe toți dăruiește

fierb orele-n struguri vin dulce de soi
pe bănci domnișoare țes des din picior
înțeapă aerul dens ace de ploi

ca prețul miresei de-o noapte-n obor
in crâng de gheață pândesc ager copoi
Hecate să mâne miei albi pe ponor