Sunt zile când pe pagini lunec,
Pe pânză vin fără să sper
Că sting culoarea-n efemer
Și că, prezentă fiind, mă-ntunec.

Zbor cu puțin peste ce-i viu
Lovind cu geana o-ncercare
De-a fi mereu în căutare
De adevăr, de sunt, de știu.

Să plouă și să știu că plouă,
Să cadă frunza, chiar de cade,
Pentru că taina stă în roade
Ca iarba proaspătă în rouă.


Florina Ladislau