îi numărăm bătăturile ne mândrim cu spatele îndoit
cu picioarele slabe și tranșeele din frunte
ieșim la șosea arătăm tuturor coloana tatei
vai cum șerpuiește strigă cineva

vecinii vin îi sărută obrajii beau bere
beau fiere
îl întreabă când pleacă. tata nu știe
nu știe niciodată când va auzi sunetul ăla de roți
vorbim cu el doar când plouă la nemți
atunci sună așa
să nu uite limba română și nu se plânge
mâncarea e bună ne dau multă ne scot în câmp
să le adunăm hameiul e ca ricinul nostru doar ca îl strivim
din el fac bere bogații ăștia și dau cailor
să guste primii

întotdeauna se întoarce mai bătrân și mai slab
dar nu trebuie să i-o spunem
are în ochi ceva bănuitor pare obosit
așteptăm iarna pentru că atunci se odihnește
iarna îngheața și oasele lui
și țara lui Hitler

tata e un uriaș e un erou pentru că se rupe din pământul nostru
și se plantează pe sol nemțesc peste bolovani
pentru că are o casă grea în spinare și doi pui ce trebuie
crescuți mai mari decât hameiul.