De ești furtună-n vijelie du-te
De gândul ți-e amar și făr' de leacuri
Căci felcerii sunt doar un soi de fleacuri
Ce nu cunosc a inimii redute.

ÃŽmbie-te-n eternele conacuri
Chiar de-s în vremuri foste lin pierdute
Cu toată firea ta în ele-adu-te
Și bea un strop din vechile coniacuri.

Beția înfrățirii cu trecutul
Þi-e îndrăgirea pruncului din iesle
Și împotriva Morții hâde scutul.

Murirea-i vie, cuie scot cu tesle
Și-n sărăcie-ți este tot avutul
Doar ÃŽnvierea ce se face lesne.