m-am gândit înainte să adorm
după ce am privit nepăsător
la arșița ce topea sufletele necredincioșilor
ducându-le într-un cuptor înfometat
ca glasul dulce al embrionului,
în care se zbate întâia scânteie de viață
și de moarte /

că am să scriu poate
prima mea poezie frumoasă
în care vom ajunge la matematică prin
abstractizare...

dricul ce traversează strada plină de gropi,
în ziua aceasta plină de ploaie
va fi deci 1,
iar glasul blând al mamei
mereu va fi doi.

și a făcut Dumnezeu cerul
ȘI A VÃZUT CÃ ESTE BINE.
DAR CÂND PE MINE M-a aruncat în lume
primul mișcător nemișcat
mi-a spus la urechea-n formă de trei
că sunt om însemnat
că voi avea șase degete la piciorul stâng
și că eu , nenorocitul , va trebui să plâng.
ah vai de îngerii mei
vai de poezia mea
vai de mine

Nu , nu ți-ai pierdut timpul...
doar l-ai reciclat..
eu sunt cel care se trece mereu
prin mine . treci podul și ceața
și visul și moartea și viața
miroase o garoafă sau un crin,
ah... povești frumoase se mai spun ,
în nopți pline de mister,
când toți se-ncălzesc lângă cel
cuprins de veșnicul ger.

Ha ha... astăzi cerșetorul cu acordeonul
a câștigat la metrou în câteva secunde,
mai mult decât mine-ntr-o lună...
cântase-un marș funebru
și toți se prăbușiră în tunel
numai eu , nenorocitul , am plâns
ș-am râs cu el.