eu sunt ascuns și nu vine nimeni să mă caute
nu pot să plâng decât dacă mă vede cineva
acolo

alunecăm ca o șaică
printre obstacole lichide
aparent

iarba e arcuită ca o viață
al cărei miros suntem
sau nu suntem

ridică-te și vezi
cum plâng caii singurătății
caii nimănui cum plâng

ascuns și cum pe noi ne țin departe lucrurile
care cândva nu s-ar fi despărțit
nici într-o viață de serafim

adevăraților prieteni li se aseamănă
umbrele
cărora le poți vedea deodată chipul senin
inimile
într-o altă ordine a firii

atunci când nu sunt
e ca și cum nici n-aș fi fost
și alunec
pe o apă lăuntrică
până acolo
unde a fost visul tău