Te caut în rotunda oglindă
pe o banchiză de gheață,
cu aburul gurii să topești frigul
unduindu-ți trupul în fața nordului.

Oglinda privește cu nerăbdare ușa
pe care ai putea să apari,
să se simtă mândră de trebuință.
Teama de biciul așteptării
o face mai mică-n perete.

Nopțile-mi cresc albe
se agață de gânduri,
cu mâinile bătute în cuie.
Sângele jertfei își caută dragostea,
zeului întâmplării se roagă să vină,
în odaia unde toate prejudecățile
s-au purificat de păcate.

Cu inima naufragiată-n zăpezi
vin în drumul tău cu oglinda-n brațe.