Ne rostogolim din pat
ÃŽn virtute, apoi din virtute
Ne rostogolim mai departe
în amor dus la extrem.
Aici ne oprim puțin,
Tu mă tragi de păr,
Mă răsucești astfel încât
Să ajung cu buzele la tine,
Și tu săruți însuși sărutul
Uitându-mă pe mine
ÃŽntr-un colÈ› al amintirii.
De-aici ne rostogolim
Și cădem în eternitate,
Dar de acolo
Cădem repede în reciprocitate,
Apoi, din ce în ce mai alert,
Ne învârtim din rutină
ÃŽn sacadat,
Și, încetul cu încetul,
Cădem pradă binecunoscutului
Și des întâlnitului
Orgasm sentimental.