nu ai fost în grădina
viselor noastre
îmi zburam printre lalele
jocul
ziua anotimpurilor a început
trasând cărarea
pașii îți sunt felinare
sărutul fâșii
le las semn ca Hensel și Gretel
să nu te pierzi
iubite

frumusețea stă atârnată printre flori
gingășia lasă pete
pe umbra pașilor nătângi
nu faci decât să lipești clopote pe cer
nu știi să culegi flori
nu știi să vezi

o să rup o lalea
pentru a-ți dărui un sentiment
roșul abia născut se înalță
printre doruri

nu pot ridica privirea
mai păstrez printre gânduri
din ochii mamei
evanghelia
tămâiază târziul
conștiința
îngenuncheată în absida începutului
pâlpâie când spre fereastră plutește condorul alb
să deseneze
primii pași de dans