În clipele din care tu lipsești
experimentez la intensitate maximă
agitația celui ce ține o pungă strânsă bine mulată perfect pe față
ochii tot mai clari tot mai rotunzi tot mai goi
gura mâzgălește spasmodic ovale stângace
aerul se face umed se face puțin
tabloul e tot mai vag mai blurat și dinăuntru și dinafară
Mi-ar plăcea să mă scutur de toate lucrurile astea mici
ca un pom de roadele viermănoase
mărunțișuri îmbibate cu naftalină
decoruri vechi
undeva sub tot praful ăla zac nuanțele originare
zâmbete gesturi cretate din istorii parcă necunoscute
Știu deja unde duc urmele astea de roți
o cunosc pe fiecare în parte
am nevoie acum de roți noi
cu urme noi
Sau voi pleca desculță