m-am trezit și mi se părea că uitasem ceva
patul l-am lăsat la fel de răvașit după ce luptasem toată noaptea
am alergat pe străzi cu pantofii prea mici
m-am împiedicat în pașii de uriaș pe care trebuie
să îi port.
aproape m-a picat un nor
privea ascuns după uzine și sunt convinsă
că am văzut un zâmbet
în mijlocul străzii am alergat pe diagonală
semaforul și-a acoperit un țipăt
tocmai zburda o mașină pe șoseaua mișcată din toate părțile
simțeam peștișori în pleoape dar nu
sunt mare acum
*
am o inimă mică pe care o țin în cușcă
doar când plouă cântă și o ascund bine bine
câteodată strânge gratiile cu dinții strigă
ai uitat ceva ai uitat ceva
*
firele de iarbă sâsâiau încolăcite pe glezne
un domn îmi arunca o privire ascuțită care pălmuiește obrazul
peștișorii din pleoape se agitau
trec peste groapa în care zăcea un bețiv
peste copilul cu fața arsă peste casa infirmă
gata să se prăbușească de singuratate
chiar și peste tot orașul cu înfățișarea lui de autist

peste tine nu pot sa trec
ești ușa ferecată cu lanțuri ești nota pe care nu o disting
și cuvantul în fața căruia mă simt dislexică
totuși cheia am avut-o cândva
dar am uitat prin ce poezii am aruncat-o
atunci când încă mai puteam să plâng