plouă cu ochi fără pleoape
se strecoară printre ferestre înțepenite
printre oamenii rămași fără gânduri
care nu-și mai pomenesc morții
nu mai îmbracă haine de duminică
nu mai simt mirosul de lavandă
sunt doar ochi rotunzi făcuți grămadă
pupile dilatate în nopțile polare sub-urbane

copiii și bătrânii și moaștele sfinților
stau drepți ca niște chibrituri umede
în cutiile uitate în sertarele încuiate
în cămările fără circuite electrice
ploaia i-a găsit dincolo de toți pereții
nu a mai rămas niciunul să îi pese de întuneric

(5 iunie 2012)