viața te obligă să te joci
la un pian vechi
apeși pe clape
aștepți să auzi chestiuni organizatorice deja rezolvate
pătrunzător
timpul te pune la colÈ›
nu ai ce face și începi să numeri
zilele
nopțile
grijile
iubirile
treci în alt gând privind femeia
ca o satisfacție
și simți că mori pentru că lumina cade pe capul tău firesc
ud leoarcă prinzi ușor ticul nebuniei
o agonie venită ca un amanet
cu o abilitate de fluture
bați cu aripile în clapele pianului
dar nu auzi nimic
jobenul te face ursuz
nu auzi chemarea publicului
jonglezi în mișcările ciudate ale timpului și te crezi învingător
să dansăm dragule pe situația ta statică
suntem doi nebuni în plus
prea în plus la masa de joc a vieții