poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-09 | |
umbrele au rădăcinile-n cer
și numai întunericul le numără pașii doar sufletul care țipă, în spatele zăbrelelor, direct din cămașa de forță vezi, mi-am tatuat acest poem direct pe frunte ca un ochi care poate privi în toate direcțiile, până și în el însuși maine o sa mor, maine când tăcerea va crește albă direct din umeri între timp, au fost puse toate întrebările ca-pi-ta-le ah, săbiile, săbiile și orașul ăsta care mă îmbracă într-o strălucitoare armură de praf o să mă lupt, da, o să mă lupt cu semafoarele și cu toate celelalte frivolități până la saturație hei! cineva tot trebuie să despoaie copacii de negură (aici, rictusul e atât de evident că nu poate fi mascat de dârele pașilor pe asfaltul încins) mâine o sa mor, mâine cand orele vor fi jupuite de nervi fiecare om poartă în el o poveste cu aripi, doar altitudinea este mereu alta de aceea sunt umbrele mereu crispate precum oglinzile mâine, sufletul va sta de veghe dincolo de acest perete în care nu mai am puterea să bat: e cineva acolo
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate