limba românească este o pasăre măiastră,
la izvoarele raiului
își are cuibul.

dezmierdată de căldura harului,
sfințită de cântecul liturghiilor,
limba românească
însuflețește marmura.

limpezește apele din peștera sufletului;
alintă suferințele;
cumpănește emoțiile;
îndulcește amărăciunile;
împărtășește tuturor bucurii;

ridicând vălul,
îndreptând distorsiunile sunetelor,
iată-l pe Adam,
spunând lui Dumnezeu într-un grai pur românesc:
“Te iubesc!”


sub aripă, ține strâs
dorul-taina tainelor.
simbiotic,
durerea și plăcerea îmbracă într-o haină de lumină
lumea.
limba românească este o pasăre măiastră...