că va veni și acest moment.
Prea mult alb
Această zi prea colorată
se îndrăgostise de mine nebuna,
mai presus de ființa ei mă făcuse sclavă.
Culori deșirate în neștire,
a unui timp încremenit
într-un singur nume drag,
deasupra sfinților pictați în biserică.

Știu iubite că tu ai înpins culorile
cât mai aproape.
În ape line devin fade

Mă lepăd de trup,
de inocența absurdă,
numai așa iubite
pot privi în ochii zeilor

Și totuși
numai un pictor poate reînvia
trupul atârnat de un fir verde nevăzut