ai să mă cauți în van printre oameni și lucruri
privirea
nu îți va fi niciodată
de ajuns
să-mi pătrunzi umbra
alungită de polenul
amurgului

curând o să ți se facă dor de tăcerile mele
ți-ar trebui
încă o mie de ani
să-mi deslușești pașii
tatuați în epiderma
subțire a
nopții

demult nu mai curg cau un râu
ostenit
prin pădurea de luturi
desfă sinaxarul
cu sfinți bizantini

din umeri îmi crește-o pereche
de aripi
din tâmple-mi răsare-o coroană
de spini