ea trăia cu speranța că ne vom cunoaște viitorul
într-o bună zi

dimineața se trezea speriată și transpirată se așeza în bucătărie
își lua cana de ceai își aprindea o țigară
dacă o priveai în ochi dacă o priveai cu adevărat în ochii săi mari și negri
atunci zăreai negreșit în adâncul lor
perechi de fluturi de mătase zburând amenințător
zburând în cercuri
deasupra unui trup de femeie ghemuit ca un fetus în burta unui întuneric
infinit

- ca-ntr-un suflet plămădit din sânge și vise
în care noaptea se lasă












după ce suficient timp trecea ca un gol intermitent între noi
mă întreba cu o liniște stranie dacă l-am citit pe amos oz
dacă știu ce zi a săptămânii este dacă știu cât este ceasul
sau cât mai avem până când
lucrurile se vor termina prost