uneori
pe muchia aceea subțire dintre somn și trezire
îmi pare că simt
pașii tăi fără urme și îmi vine să-ți strig nu păși temător
nu-ți strânge pleoapele la răscruce de vânturi
nu privi cu mânie
mai știi
eu aveam doar un as totdeauna
în vreme ce tu deschideai evantai careul de dame
eu tăceam toată zbaterea mea
tu răsuceai vorbe goale
și țeseam amândoi fantezii despre lumi
departe de toți demonii tăi de îngrădirile mele

mai știi
am promis să nu te lipsesc de paharul nostru de vorbă
să nu mă ascund să nu fug să nu tac
de dorul tău să nu mor repetat ci să-ți țes o poveste
spre seară

azi
vântul aduce miros de pământ de curând semănat
de soare cu miere magnolii în floare
eu împletesc funigei și mă rog pentru Heathcliff
și sufletul lui zbuciumat „La răscruce de vânturi”