diminețile de azi se fac ierni pe fiecare deget
numerele au ieșit din mare
s-au îmbrăcat în haos și-au măturat nisipul
în fiecare zi în care tu ai crezut că roua îți atinge talpa
s-a despicat în patru calendarul în care m-am născut
și porțile la care ai bătut stau închise
pentru că te crezi unic și revendici cifra 7
mi-am luat urma focului
cenușa-mi explică drumul greșit pietrelor
dar tot mai alunec nemuririi în gânduri
și lacrima despre care ți-am vorbit își duce în fiecare zi cuvântul în spate
ca un păcat
sau ca o normalitate

tu îți desenezi diminețile pe ferestre aburite
eu îmi adun cioburile din prăpăstii

tu descifrezi necunoscutele
eu privesc la o nălucă în oglindă

tu rostogolești senin o bilă cu ghimpi
iar eu mă visez zeița morții

goală între două bufnițe
scap printre degete înțelepciunea și viața
doar oceanul acesta care-mi cântă la picioare
pare să înțeleagă rostul nerostului meu
privește
tu nu răpești nopțile
și insula ta îți admiră cifrele
eu am insultat armăsarul cu opt picioare
Odin iubea mai mult pe Sleipnir
așa că eu am rămas idolul sacrificiului funerar
doar atât cât să privesc liniștea dimineților scurse