“În tot cuprinsul nu trăia niciun om și nici o jivină cu sânge cald”. Și doar era imaginația lui. Caietul rămas velin de atâta scârbă îi jefuia nopțile în care-și căutaseră adăpost și cei mai sângeroși tâlhari.
Răsăritul se dizolva, ca de atâtea ori, în mirosul de piatră
În urmele pașilor apa clocită găzduia mormoloci
E o pădure în apropiere de unde se-aud incantații și orgi.

“Prima dată, fugi imediat; a doua oară, fugi; a treia oară fă-te sabie!”. Nu citi trecătorule ce-ar fi putut sta scris. Ucide-ți în mine toate cuvintele pe care aș fi putut să le scriu. Lasă reflexele să-și facă de cap; fă-te pupilă, fă-te inimă, fă-te vas de sânge, transpirație, urină și sex.
Apusul se făcuse totuna cu un cearcăne mov
În paharele răsturnate de vânt dâre de vin mai aminteau festinul
E o pădure în apropiere care te trage cu-un troliu nevăzut.