Sticla rece mă-nfioară,
Chipul tău aprinde dorul,
Vag întind o mână iară
Ca să mângâi monitorul.
Într-o lume virtuală,
Eu alerg spre o nălucă;
E o lume ireală -
Dor de ea și dor de ducă.
Mi-s gelos pe sticla care
Chipul tău îl ține-n palme,
Reținându-mă-n uitare,
Oferindu-mi clipe calme.
Mă încearcă o dorință
De iubire virtuală,
Dar aș vrea a ta ființă
Și în lumea mea reală.
Mă surprind visând în noapte
Cu speranța făptuirii
Și aud sublime șoapte -
Dedicații ale iubirii.

...........................................

S-a înmuiat de tot și jarul
În căminul din odaie,
Am golit din nou paharul
Și-am mai scris un vers pe foaie.