poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-19 | |
De Sfântul Valentin nu m-am simțit prea bine; am răcit, am luat și o gripă.
„Hai să te mint!” mi-am zis, și mi-am lipit pe buze un zâmbet ca un fluture rătăcit primăvara prin grădina sufletului tău. Bine- bine, nici ochii nu-mi erau goi; febra îmi radia prin ei ca dintr-o lampă cu benzină. Iarna era în putere, ninsorile erau în toi. Nu voiam să infectez albul întinsului pe care-l vedeam prin fereastră cu virușii mei revoltați de mai bine de-o săptămână. Eram cum eram. Nu aveam șampanie, nu aveam caviar; nici măcar tort, doar câteva mere. Ți-am întins o floare furată din grădină de la muzeu, împreună cu un zâmbet sincer, prefabricat între febre. - Vai ce drăguț! Cred că la ceva mai potrivit, mai sensibil, pentru ziua aceasta nu te puteai gândi. - Ei.....aș fi vrut mai mult.... dar uite, zăpada s-a așezat până-n grindă și ninsoarea nu are de gând să se stingă, măcar o vreme. - Nu te plânge, las’ că stăm bine, și nici nu-i prea frig. Hai mai bine să-ți fac un ceai verde.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate