odăjdii de umbră ziua îmbracă
pe lac lebede țes tăceri de cristal
cai fără șa sparg în copite pe mal
oglinzi din cer clătinate de-o barcă

în cupe de nuferi seara încarcă
iubiri târzii cu irizări de opal
mirese fără diademe și voal
pe luntrele fără vâsle se-mbarcă

uitarea risipește șoapte fierbinți
ca focul ce consumă vlaga din vatră
și timpu-n cadrane numere pare

prin inimi ne ticăie roți fără zimți
de cât timp te-aștept cu ochi’-n fereastră
doar luna știe și munții de sare