poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-02-16 | |
Iepurilă portocaliu din pluș
mă privește l-am pus pe bordul de plastic al microbuzului nu-i place căldura și am grijă să nu stea în fantele de aerisire de-acolo urcă spre noi un abur fierbinte este vorba aici de autobuzul albastru eu sînt șoferul care duce la școală copii handicapați didi-diana adi cel mic și mulatru mimoza alex și alex mică roxana toni sebi alex mare și Iepurilă-i privește fără să spună nimic nu a fost așa la început l-am pus acolo după ce diana a spus că nu-l vrea nu pace asta a spus și s-a strîmbat și imediat a început să-mi pună coarne roxi își clătina capul se zguduia mașina urma să-nceapă sebi să urle sebi și-am zis că-l arunc la gunoi ba nu îl arunc dracului pe stradă și-am deschis geamul o să fie un iepure călcat un iepure ud un iepure murdar un iepure mort a-nceput să plîngă didi și cînd plînge didi nu se mai întîmplă nimic adi pipi adi pipi adi pipi nu a fost așa la început copiii se uitau la el cum s-au uitat la mine o vreme cum s-au uitat la Dila după aia cum se uită la tine cînd treci ca o rachetă vîjîind și spumegînd prin dreptul geamului murdar apoi și-au văzut de-ale lor diana să mînce să mă prindă ușor de gît didi să o mîngîie pe Dila mami bine nu roxi să dea din cap dar încet să nu arunce autobuzul albastru din lume toni să bată-n geam toni să strige toni să rîdă cu cei de afară și ceilalți adi cel mic și mulatru mimoza alex și alex mică sebi alex mare să privească în visul de unde abia s-au ridicat suficient de mult încît să mă întreb cum este atunci a-nceput Iepurilă să-i privească și nu și-au dat seama cînd stîlpul de căldură care urca spre noi din motor s-a topit Iepurilă credea că pînă la urmă o să crească o să-i crească din labe gheare și-o creastă uriașă și regizorul o să monteze undeva în el un mecanism prin care să scuipe foc și pucioasă și asta se va întîmpla foarte curînd și cînd se va întîmpla asta o să-i spună toți Jabberwocky și-o să fie tot mai celebru atît de celebru că toți poeții vor avea minim o poezie despre el toți scriitorii vor avea măcar un roman cu el toți marii actori îl vor juca măcar o dată și tot mai mult credea asta și tot mai rece se uita la copii cînd am vrut să opresc era prea tîrziu nu mai aveam pedale nu mai aveam volan eram legat de scaun cu fire de oțel și autobuzul urca cum urca și E.T cu bicicleta lui exact așa urca în plus se vedea o urmă clară de ape în spate în plus se auzeau bucăți compacte de rîs spărgîndu-se rostogolindu-se iar copiii mai cuminți ca niciodată mi-am spus că pot pluti așa la nesfîrșit tot ce îngheață în mine este Iepurilă și de aceea trebuie să moară împreună cu-ntreaga crescătorie împreună cu toți copiii este ultima lor dorință n-ai să mai vezi trecînd prin oraș autobuzul albastru
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate