Bătrân copac, tăcut pe veci, cuprinde
Cu rădăcini întortochiate, negre,
Un alt pământ tăcut, ce mă surprinde
- trecute lumi, apuse și integre.

Sub tălpile-mi desculțe dune cresc,
Ca într-un cuib de șerpi, coloane tari,
Înmărmurită, grabnic cer privesc,
De-i cu putință astfel de stejari.

Trecute lumi, apuse și integre
”Mai trec prin noi, când dorul ne cuprinde,
Când păsările albe, ne par negre
Și vântul strâmb adesea, ne surprinde”.