Când primăvara ghioceii își mângâia,
Tu ai plecat și mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu și-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ți-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud și-acum și încă îl mai iubesc.

Nu ți-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoși și fericiți,
Destinul vieții nemilos ne-a despărțit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Și–o țin la pieptul meu ca pe-un Sfânt talisman,
Cu care înving ușor în lume orice dușman.

Că dragostea nu e lăsată orișicui,
Decât acelora cu suflet cald și bun
Și poate o dată timpul ne va reîntâlni,
Să-ți mulțumesc că viața tu mi-ai ocrotit.

05-02-2012