plouă pe sub zăpezi
alunecă iarba
unele fire se prind
de talpă

ascultă
coatele ascuțite dor când le împachetezi
se rupe sfoara în colțurile ultimilor versuri


a crescut iarba peste picioarele băncilor
au tăiat pomii
să fie lumină peste oraș
să treacă apa peste stradă și praguri

pachete cu povești și versuri
până la următorul prag trebuie să țină ultima sfoară

iedera poate fi un prieten

bătrânii orașului stau în rame de iederă
vântul bate printre jaluzele
se mișcă pălăriile nepurtate

Mama iar plânge când plouă în poza ei de marmură

poemele nu vor să plece departe

este frig

iedera s-a îmbrăcat în zapadă