SEMNE

Noaptea scrâșnește în osiile neunse
ale tunurilor
Scuipatul lor vremea-l întoarce în
gurile știrbe
Roți fără spițe se-nvârt
una împotriva alteia/
Cățeaua scheaună
de dorul lătratului rătăcit
pe la Cotul Donului/
Neabătut
piciorul drept al tatii mărșăluiește
pe lângă Carul Mare
Stropi roșii se luptă cu întunericul nătâng
zidit din nimic…

Iată, sărbători se vestesc/
până și-n birturi se vorbește
Între podea și pahar stă omul
și așteaptă
noaptea proorocită
să se-ntoarcă/
Să se-ntoarcă acasă
dar,
prin lumina rece a neonului,
nu vede Steaua...