Pe geam luminile orașului se văd,
Dar nu-i nimic, orașu-i treaz și eu îl cred.
În casă-i aer plin de feerie
Cu lumânări, petale roșii și tu, Bijuterie.

Ochii senini, fermecător îți strălucesc,
Ținându-ți mâna caldă, îi privesc,
Eu gingaș fața gingașă-ți ating,
Firavă floare, în brațe eu te strâng.

Cu fruntea la fruntea-ți moale
Și răsuflarea parc-ar vrea sa zboare,
Eu te sărut și a tale buze calde, dulci,
Cu pasiune-n dar tu mi le-aduci.

În jur ce e, nimic nu mai contează,
Iar îngerii deasupra ne veghează.
Te strâng în brațe, în brațe tu mă strângi,
Pe față, c-o lacrimă mă frigi.

Încet eu umărul îți dezgolesc
Și haina cade jos, eu te privesc,
Ești perfecțiunea-ntruchipată,
Creație divină, operă de artă.

Ești gingașă și fină ca o floare,
Un soare-n zi de sărbătoare.
Într-un moment tu faci să fiu ca tine,
Eu te sărut, se-aud suspine.

Un nor moale-i așternut sub noi
Și în plăcere ne topim, noi amândoi,
Ești tot ce-am vrut și ce-mi doresc,
Cu gingașe mișcări… eu te iubesc.