cu fiecare chip

cu fiecare piatră neatinsă de priviri

cu fiecare sloi de gheață

cu fiecare glob ocular secționat de lumina nevăzută

cu fiecare pânză

cu fiecare sunet ce se agață de gâtlej

cu fiecare cuvânt nerostit

cu fiecare stradă medievală uitată

cu fiecare eclipsă

cu fiecare femeie proaspătă

cu fiecare moarte

cu fiecare gest neterminat

spune-mi ce poți face din toate aceste cioburi

dacă nu o bătaie a inimii ce scade







și poate că a căzut destulă zăpadă

peste ex-voto-urile din secolul viitor

o întreagă cultură căreia albul îi furnizează cerneala salvatoare

când scriu despre mine acum

cu fiecare ființă prin care trec