aud cum timpu-mi fluieră-n oase
cum vârtejește la tâmple zăpada
obrajii cum încifrează șarada
dorințelor cu gust de mere zemoase

se-aștern cuvinte de plumb peste case
vulturi albi și negri sfârtecă strada
voinicii din basme scot din teci spada
s-alunge din ore spaime sticloase

nu mai cred în jurăminte deșarte
rostite sub mesteceni fără frunziș
nici în ploaia ce-nverzește pustiul

pe cer secera lunii străbate
cărări de lumină cu icnet pieziș
retezând muguri de vis și târziul