Ale, fetița râului


călătoria vieții este drumul de la inconștiență la conștiență

în acele momente am simțit că trăiesc

îi spuneam Alexandrei

- trăim Alexandro

curentul puternic al apei

ne îmbrățișa și împingea

cu forța lui colosală

spre aval


cu mâna stângă o trăgeam la piept

dreapta draga fundul râului

încercam să mențin corpurile noastre deasupra apei

simțeam nisipul rece, la fel fiecare muchie de bolovan scrâșnind sub unghii

echilibram corpurile noastre care atunci

erau UNUL

pietrele de pe fundul râului

rapida și vijelioasa apă a munților

cohorte de ape repezi

puternice ca un zid

solzi

bolovani negri

netezi

muchioși și colțuroși

- mi-e frica, Mihai!

- să nu-ți fie! abia acum trăim abia acum trăim

eram trași cu forță neostoită

inexorabil la vale

prinși ca într-o menghină

simțeam amorțeala coapselor

gambelor mele

mușchii se împotriveau armatelor de pietre

cuțite minerale îmi scrijeleau genunchii și șoldurile

lăsând dâre adânci

cu tălpile încercam să opresc alunecarea spre

moarte


dulcea moarte

nu mă tem de tine!

"e o zi frumoasă a muri" - ziceau indienii preriilor nesfîrșite -

însă nu azi

nu o să îmi iei fata

fetița râului Alexandra

întrezăream în ea copii încă nenăscuți

simțeam în ea freamătul sufletului

prima iubire ce va veni

primul iubit

prima iubire

parfumul primei flori de salcâm care i-ar fi gâdilat năsucul în zorii vieții

intuiam alergarea ei veselă spre viață

sprintul frumos și săritura la coș după mingea de baschet

e cea mai bună dintre toate

vivacitate înnăscută

căpitanul echipei mele de fetițe

mândră inteligentă veselă generoasă

căpitan la 11 ani

atât de mult o iubeam

din tot sufletul meu de bărbat

de coach


mi-ar fi putut purta echipa spre numeroase victorii

- nu râule, nu o să îmi iei fetița

nu azi

așa gândeam în timpul coborârii noastre prin ape

- o să reușim Ale o să reușim

together

jos în tabără le spuneam copiilor să-și aleagă un copac

care să-i reprezinte în viață

Alexandra își alesese salcâmul

desenase foarte frumos frunzele lui pe blocul de desen

în apă nu mă puteam gândi decât

cum să o protejez

să o salvez ca să-și termine desenul

doar eu eram între ea și fundul rîului

neiertător

pietrele îmi tăiau adânc genunchii

scriind imnuri de forță

pe pielea picioarelor mele

sânge


puternică rece și neiertătare

revărsarea de ape îmi strivea unghiile

râul era un oponent pe măsura mea

în sfîrșit

cineva se putea măsura cu mine

culoarea apelor lui semăna izbitor de tare cu

culoarea ochilor Alexandrei

erau de aceeași intensitate albastră

aceeași frecvență

albastru cu reflecții cenușii

precum fundul rîului

în timp ce ne rostogoleam spre moarte

un semn frumos și darnic al existenței

miracol


a apărut ca din senin

un trunchi de arin cu coaja de culoarea ochilor fetiței

pipăiam textura solidă a cojii cu buricele degetelor

pete roșcate ale lemnului surprindeam cu coada ochilor

bara salvator calea apei

construia punte măiastră

pentru noi

spre viață

ne cățăram cu brațele sloiuri de gheață

pe umărul frumosului și salvatorului

ARIN

gândeam în acele momente

Alexandra și-ar fi putut alege drept ghid arinul

- dar mai apoi -

când stăteam îmbrățișați plângând

împreună cu toată echipa de copii

i-am spus Alexandrei

- ești salcâm-arin, campioana mea

arin salvator

salcâm mângâietor și parfumat

- măi copii vitejii mei

trăim trăim

voi toți sunteți prețioși și de neînlocuit

minunați


în liniștea creată

brusc

o altă fetiță Paula a zis:

- și tu Mihai

și tu ești prețios

atunci am înțeles în sfârșit rostul acestei experiențe

noi cu toți suntem prețioși unici și minunați

noi toți împreună

copii antrenori copaci râuri ape bolovani părinți povești

oameni prieteni

noi toți

TOGETHER


din tot sufletul meu îți mulțumesc râule

ne-ai reînvățat să trăim conștient

ne-ai trezit încă o dată

TU împreună cu

Ale

fetița râului


Mihai Corui

antrenor de baschet la

Baschet Club Together

02.Iulie 2011