[Bărbații construiau schele,
femeiele fierbeau urzici,
copiii se jucau cu niște surcele
ne era foarte bine
și] nu știu cum s-a întâmplat
de-a crăpat undeva
o piele

și-am venit toți buluc
să privim prin gaura mică,
cu mâinile la gură,
fiul

și l-am văzut,
împreună cu toată suflarea,
butona ecranul uriaș al icoanei
și urmărea cum noi toți,
înăuntru, pregăteam zgomotos,
evadarea

iar când toți am ieșit,
sub aceeași glugă,
conectați la aceeași rețea,
ne-am privit îndelung
și-mpingându-ne,
am luat-o, dezorientați, la fugă,

el fuma
o țigară imensă din foi,
deschidea o intrare în logos -
ne mâna, liniștit,
[înapoi].


CELULE STEM, 2022