Am fost undeva la sfârșit...
Și-acolo... când îmi era altfel, păream că zbor pe coridoarele golite
și am aflat cumva că eu sunt *el*.

Mă crezi, sau nu,
am combinat trăirea cu visul... și bucuria de a fi, c-un rămas bun.
Când mă vedeai inert, eram departe, eram ce e la început... ce e mai pur.

Apoi,
când mi-a fost tare dor, când c-am pierdut ceva mi se părea...
am strigat!

Sunt viu,
ciudat mă simt mereu,
dar viu.

Așa s-a întâmplat.