dragoste amețită și infantilă
dragoste ca un poem despre îngeri și nea
dragoste ca o lumânare în fața căreia
te apleci în genunchi și respiri prin piele

oamenii mor așa cum îți deschizi tu brațele
oamenii se nasc nemângâiați până la tine
oamenii fac promisiuni urmelor apusului
cu guri flămânde de ventriloci goi și înfrigurați

dragoste tăiată de jur-împrejur
dragoste ca un vis într-un pahar de apă
dragoste ca un cântec de leagăn asurzitor
dragoste ca un giulgiu ce strânge în sine trupuri vii
în întunericul nesfârșit al privirii lui dumnezeu
dispare
tandrețea cu o singură față