peste orașul rece vântul bate în rafale
un cerb cu ochii roșii mănâncă zăpada din palmele întinse ale unei statui
pe bulevard mașinile circulă până noaptea târziu
din balcoane către cerul de gheață sunt trase împușcături de vânătoare
stelele cad rănite și triste se sting
oh secole nedrepte și morți oh tăcere mereu supraviețuitoare


plec urechea la inocentele epoci
m-am născut pe o cruce de umbre
orașul a devenit un labirint de nostalgii
poezie afară de veșnicie
(veșnicia a fost avortată la sat)
vârstele înaintate ne par tot mai sumbre


oh memorie plictisită ticsită cu dimineți și secrete
și foșnet de pene
și autori de tragedii grași cu burta plină de molozuri


la adăpostul acestui oraș
toți ne iubim pe la spate purtând gâturile fragede
prinse în frânghii