cristalinul din ochi naște stele incerte
în odiseea din metronomul cenușii
moartea de plumb pândește prin gurile puștii
să spulbere din cuvinte tâlcuri inerte

litere de iubire ning din ochiul impar
când iele zvelte aruncă oglinzi în fântâni
imnuri scrijelesc pe piatra unghiului din altar
scribi cu tiare pe cap și sceptre de zei în mâini

șarpele înveninează merele din rai
cu miere în flăcări patimi viclene de mai
și cătușe de carne pe oase de îngeri

pe la răspântii homo inventor aclamă
progresul pe spirala dintre astăzi și ieri
clopote bat în turle de sticlă și-aramă