poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-07 | |
Sunt un bărbat trecut de a patra copilărie,
puțin anxios, puțin uimit, puțin limitat, deschis spre vechi, am podul palmelor înfipt în senzorii de nemișcare, traversez visele numai pe roșu, țin oameni pe lângă mine cum își țin casele țiglele pe acoperiș – statul împreună e ca statul pe întuneric cu ledul de la brichetă în inima partenerului – m-am obișnuit să vibrez doar între versanți, nu mă mai alarmez când cad bolovani, moale, previzibil, roșu, onest, ca morții pe care am avut prilejul să-i țin de mână. Mă înțeleg din auzite cu toate viciile vremii – plouă? scot la interval o rață dintr-aia pupăcioasă și vorbăreață de ai-lăv-iu ascuțit; ninge? fac bulgări din zăpadă de om; e soare? îl agăț de breloc, bag cheia în yala; mă uit la o frunză întrebându-mă dacă nu cumva e degetul arătător al unui fost bolnav de cancer. Tot ce înțeleg, înțeleg pe jumătate, la limita dintre emoții, la întâlnirea dintre sensul lor și al meu, iar eu sunt cel mai sublim nonsens în afara speranței. Nu mai sper decât când sunt singur – toate peșterile pe care le ascund în debaraua cu ochi sunt de la oamenii care au sperat cu mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate