poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-02 | |
Despre cei doi bunici n-am scris niciodată,
nu pentru că nu i-am cunoscut sau m-aș teme de formule epuizate: orice trunchi retezat supraviețuiește prin lăstarii hrăniți de rădăcinile trainice. Eram copil, vedeam pe cer mici sfere de aer, credeam că acolo sunt sufletele celor aleși. Priveam la mama, priveam la tata – ochii lor îmi dădeau același răspuns. Când am învățat să desenez sfera, vedeam și plinul din ea, rotunjimile pe care aveam să le-ating după finisarea colțurilor. Am atins apoi culorile. Eram îndrăgostit de verdele pur și de nuanțele albastrului, am umplut cuburile cu ele. Așezam soarele într-un colț, și el îmi povestea despre rătăcirea luminii. Știu că această ecuație cu două necunoscute e viața mea: fără ele nu aș fi existat niciodată. Bunicile aveau să le păstreze memoria în firul de busuioc de la icoană, ochii mamei și ochii tatei îmi grăiau despre ele. N-am să fiu capăt de drum: cineva are să ducă mai departe minunea de-a fi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate