lucruri normale deocamdată
deschid geamul
atât
îmi sprijin fruntea de
afară
un perete ud pe care cineva
a desenat blocuri
în mai multe culori cu
oameni în
mai multe
culori
tata are o haină verde pare
tristă
sub centura moale de fazani
care atârnă cu
capul în jos
ca în tablouri
în altă cameră mă pregătesc de serbare
mama îmi trece peria

prin păr când toate lucrurile sunt bune
miroase așa
a oțet și urzici
am o rochie galbenă
rolul-meu-este-Soarele
mă ghemuiesc pe covor
mă-dau-peste-cap
de 3 ori
dintr-o parte a camerei
în cealaltă și
apun cu adevărat
dincolo
de ușă
nu mă transform în nimic

o poză cu mine
arată pe altcineva

când dormi crești
spune
cu vocea puțin speriată a
tuturor oamenilor
care au crescut deja
vine un timp când mă voi opri
din crescut
și va rămâne somnul
care nu
se oprește
dar
ne duce pe toți
undeva
în toate fotografiile e liniște pentru că acolo oamenii dorm părul nostru doarme va crește-va crește- pe dedesubt o pătură cât lumea ține cald peste frig dedesubt e frig un râu merge mai repede decât o mare
părul nostru va mirosi a apă curgem unul în altul ne legănăm
de ce se leagănă pianiștii
când cântă
de ce se leagănă copii
mamă
înainte
să doarmă
să tacă
înainte
înapoi
din fazani se ridică abur
din ce în ce mai gros
șterg cu palma
ceața de pe geam
părul ei crește sub două
ghivece cu begonii

durează
până la mare e verde pare tristă
miroase a oțet a urzici
deschide o ușă
intrăm
închid geamul mă dau de trei ori peste cap
deocamdată adorm