Te duci învăluită-n frunze
Ca un vârtej din vânt de cer,
Plutești îngălbenită-n stele
Clipind din gene a mister.

Pășești desculță-n stropi de rouă,
Urma se-mbracă în nimic,
Þi-alunecă pe umeri zborul,
Pământul cald e tot mai mic.

Alergi printre copaci de basme
Cu rădăcinile spre cer
Și plete-ți galbene de lună
Se-ncurcă-n ramul cel stingher.

Te-apleci spre nodul dinspre tâmplă,
Cu ramul rupt tot pleci din noi -
Punând pe rana dinspre suflet
Iubiri de dor și încă ploi

Ce-or șterge ridurile-ascunse
De treceri și tristeți de rând
Și-or crește firul de zăpadă
Pe lacrima ascunsă-n gând.

Te duci învăluită-n frunze
Ca un vârtej din vânt de cer...
Aleargă! Mă descurc cu dorul.
Păzește-ți inima de ger!

Ileana Popescu Bâldea