E Luni, obisnuința mă interoghează mascată
despre provizii pentru toată săptămâna,
guvernatoare peste lume, Luna nu știe despre greva foamei
și totalmente visătoare nu știe despre suicid.

o mână solară de ieri mă impinge puternic de la spate
arzând în mine gânduri legate de stomac
-du-te ca Marte la luptă cinstită,
ia-i boului broasca râioasă din gură,
să nu scuipe venin peste ierburi când muge,
ia-i calului din coadă șarpele cu sâsâit de foc
dă-i jos poverile din spate frânge biciul pentru totdeauna.
pune-i dragostea în loc de ham și-o să invețe dansul
de goană să uite de capuși înfipte sub gene
anume să-i sugă raiul din cornee.

cum trece timpul este deja Miercuri,
vorbesc deodată cu o mie de aripi,
cu ochi ce fac prin orizonturi renovări
și-mi reproșez că zile-i nu-i pot dărui
decât albastrul scurs din ochii mei
amestecat cu brunul ramurilor desfrunzite.
mi-e inima o rădăcină de copac străvechi
și-i cer lui Jupiter să fie chiar acuma primăvară.

nu, nu vreau să împart dureri
să ilustrez cu pulsul zilei fragmente
despre ce-ar fi fost cu Venus vie ca Ninive, ca Nirvana.
(nu simbol sculptat în piatră și cu mâinile tăiate).
- Saturn nebunu-le, cu întuneric îmbuibat,
eliberează stelele ce s-au născut din umedă cenușă.
acolo-s nopți plânse, nopți de frecușuri
ore de sânge clipe de coasă,
acolo-i Apollo compozite scântei să renască
magi cu tehnici scientiste pentru viitor.
nu niciodată n-ai să mai încapi obez
între abecedarele cu miei,
în refrenul busuiocului dintre zefire.

izvoarele sub mine nu au asurzit în albii
clape de pian cu armonii reverberînd sub liber sunet,
grandori interferate între un pas alb și unul negru
între un chip verde și altul ciclam.
din coronițele cu trandafiri uscați s-au scuturat surâsuri din nervuri de petale,
iar spinii ce au mai ramas nu pot fi moaștele de sărutat printre rugi abia înmugurite.

da,da, o, Soare, chiar acum la extremismul unei rădăcini adânci
voi îngropa povestea cu apocalipsa
să te strecori cu razele spre mădulare și spre brânci.

mă-ndrept spre grădinița de copii să nu-i mai las să facă zei din plastelină
materii care fură respirații calde și-apoi treptat și raze de duminici
totemuri ce s-au structurat rotund gradat în logicile unui joc sublim.

tu trebuie să știi că încă nici nu m-am născut,
că-s doar iluzia din gândul tău de care rareori ți-aduci aminte.