în casă ești doar tu și liniștea
o auzi cum șuieră pe lângă tine
ca un tren de marfă
apoi se așează în tomuri albastre
pe rafturile reci

prin ochii ferestrei lumea pare perfectă

poți vedea acvariile cu peștișori aurii ale sfinților
poți auzi cântecul pianistului de pe ocean
cum trece din văzduhul cu ciori
direct în camera ta de închiriat

e cel mai lung coșmar de până acum gândești

în lumina dimineții timpul trece impasibil
ca un tren
din care te poți arunca oricând