Am vrut mereu sa-ti daruiesc iubire,
Sa-ti fiu apus si rasarit, am vrut,
Sa leg tacerile, cu nevazute fire,
Am vrut sa stiu de ce iubirea a durut.

Te-am leganat prin gesturi fara roua,
Te-am adormit, in gandurile mele
Si ti-adunam, in palmele-amandoua,
Dragi mangaieri sa te-nvelesc cu ele.

Plangeau statui in parcul parasit,
Pe soclul lor, din stele cazatoare
Tristetea departarii am gasit,
Zbatandu-se-ntre amintire si uitare.

Am vrut mereu sa fiu ce ti-ai dorit,
Cararea ce uneste tarmuri intre ele,
Un val ce langa glezna ta a poposit
Cand marea ai gasit-o-n larimile mele.

Am vrut sa nu existe vis si ratacire,
Pe pleoape sa ne creasca vesnicii,
Sa fim doar noi, ostateci in iubire,
Cand toate vor ajunge dor si nostalgii.